Cinematografia
Cinematografia a avut, poate, dintre toate formele artistice, cea mai rapida traiectorie ascensionala si, raportandu-ne si la zilele noastre, putem afirma cu certitudine ca procesul de transformare continua cu aceeasi uluitoare viteza. De-a lungul secolelor, oamenii au experimentat doua dintre dispozitivele(tehnicile) ce vor deveni mai tarziu elemente cheie ale cinematografiei: proiectarea imaginilor cu ajutorul luminii (folosind “camera obscura" si “lanterna magica") si crearea iluziei miscarii prin exploatarea fenomenului optic numit “persistenta viziunii". Aceasta din urma se refera la capacitatea creierului uman de a retine pentru o zecime de secunda ultima imagine proiectata pe retina ochiului. Un film este creat de fapt din mii de fotografii individuale ce se succed intr-o ordine fireasca, iar intre fiecare dintre acestea exista o pauza, insa ochiul uman este “pacalit" de iluzia optica a continuitatii. Desi ecranul cinematografului pare sa fie in permanenta luminat, aproape jumatate din timp el este intunecat. Imaginea da impresia ca tremura sub privirea noastra, sau cel putin asa se intampla in pionieratul cinematografiei, in zilele noastre viteza de proiectare a imaginilor atingand chiar si 30 de cadre pe secunda.
Filme turcesti
Filme turcesti
- "Ezel"
"Ezel" e povestea de viata a lui Omer, un tanar sarac, indragostit si plin de speranta, care urma sa se casatoreasca, dupa terminarea armatei, cu fata visurilor sale. Tanarul indragostit se trezeste brusc la inchisoare, acuzat de crima, dupa ce femeia pe care o iubeste, Eysan, si cei mai buni prieteni -Cengiz si Ali - ii intinsesera o cursa. Reusind sa scape din spatele gratiilor, Omer isi schimba identitatea si devine Ezel, un om al carui principal scop devine razbunarea. El nu mai are incredere in viata, iar atunci cand este cazul, poate deveni dur si nemilos. Eysan, marea dragoste a lui Omer, este primul pion in capcana care i s-a intins; este frumoasa, inteligenta si puternica. Mereu poarta o masca si s-a autoperfectionat in a-si ascunde sentimentul de vinovatie care o macina. Ea traieste intre granita dintre trecut si prezent.
Cu un buget de peste 300.000 de euro pe episod, peste 30 de locuri de filmare in Istanbul, cu o distributie de exceptie si cu o echipa de productie de peste o suta de persoane, serialul turcesc "Ezel" vine in Romania.
- " Havin , doua vieti o dragoste"
Regizat de Andaç Haznedaroglu, filmul este o induiosatoare si lacrimogena poveste de dragoste, in stilul telenovelelor rulate pe micul ecran.
Baran Aydin , fiul unui politician renumit, dupa anii de drumetit prin lume, de betii si chefuri cu prietenii se intoarce acasa pentru a-si serba ziua.Prietenii sai dorind sa-i faca o surpriza ii aduc pentru a-i tine compania o tanara fata, Aceasta, Havin o tanara studenta la fizica si chimie moleculara, de o frumusete ingereasca, incearca sa-si castige bani de facultate si prin participari la astfel de evenimente particulare, alaturi de politicieni la o cafea (...printre care si cu tatal lui Baran, fotografiat de tabara politica adversa pentru a fi santajat)....Si de aici incepe intreaga intriga a filmului. Baran se indragosteste de Havin, si in ciuda parerilor parintilor care o cred pe Havin prostituata, decide sa se casatoreasca cu ea.
In drum spre biserica are loc un groaznic accident rutier, ei ajung in stare critica la spital, sunt operati dar intervine Soacra...mama lui Baran, o sotie geloasa, mai mult pe pozitia sociala pe care ar putea-o pierde cat si pe sot, dar un foarte bun medic. Aceasta o santajeaza pe Havin (o va salva si ii va reface chipul desfigurat daca iese definitiv din viata lui Baran. Havin accepta, anii trec...Baran se casatoreste, are 4 copii cand o revede intamplator pe Havin si amandoi regreta dragostea pierduta, si sunt la fel de indragostiti ca inainte...dar acum situatia este alta.....Ce se va intampla in continuare , trebuie ca in orice telenovela sa ai zile si timp sa o urmaresti!
Scurt istoric
Cinematograful s-a născut la sfârşitul secolului XIX, deoarece a fost nevoie de un drum lung să se atingă nivelele de dezvoltare necesare ale fizicii, chimiei, mecanicii, electrotehnicii, opticii ca abia după aceea să înceapă să se dezvolte tehnica cinematografică.
Înainte de a vorbi de proiecţia cinematografică, este bine să ne amintim despre camera obscură, cunoscută încă din antichitate, dispozitiv cu care pentru prima dată se putea capta o imagine din mediul înconjurător. Chiar dacă imaginea era răsturnată, era însă o imagine reală. Pe la mijlocul secolului XVII apare lanterna magică, dispozitiv cu care se pot face proiecţii a unor desene executate pe sticlă. Este o proiecţie de tip diascop. Tot cam în acea epocă ca o aplicaţie a lanternei magice apare în China teatrul de umbre.
Secolul XIX înseamnă pentru oamenii de ştiinţă, secolul marilor căutări şi descoperiri. Referitor la descoperirile premergătoare apariţiei cinematografului, amintim de încercările unui profesor belgian, Joseph Plateau, care în 1829 vrând să stabilească limita de rezistenţă a retinei ochiului, se uită timp de 25 secunde la discul solar. Orbit de lumina puternică a soarelui, este nevoit să stea câteva zile într-o cameră întunecată şi constată că are în permanenţă senzaţia că vede imaginea soarelui, aceasta întipărindu-se pe retină. Cu această experinţă reuşeşte să definească remanenţa retiniană, foarte importantă pentru cinematograf. Realizează în 1832 un aparat pentru a înşela vederea, cunoscut sub nunele de fenakistoscop. Principiul de funcţionare era realizarea unor desene care reprezentau o imagine în mişcare descompusă într-o serie de imagini fixe, iar apoi recompunerea lor printr-o succesiune rapidă datorită memoriei asociative, fenomenul care face ca ochiul să asocieze imaginile vazute.
Cinematograful s-a născut la sfârşitul secolului XIX, deoarece a fost nevoie de un drum lung să se atingă nivelele de dezvoltare necesare ale fizicii, chimiei, mecanicii, electrotehnicii, opticii ca abia după aceea să înceapă să se dezvolte tehnica cinematografică.
Înainte de a vorbi de proiecţia cinematografică, este bine să ne amintim despre camera obscură, cunoscută încă din antichitate, dispozitiv cu care pentru prima dată se putea capta o imagine din mediul înconjurător. Chiar dacă imaginea era răsturnată, era însă o imagine reală. Pe la mijlocul secolului XVII apare lanterna magică, dispozitiv cu care se pot face proiecţii a unor desene executate pe sticlă. Este o proiecţie de tip diascop. Tot cam în acea epocă ca o aplicaţie a lanternei magice apare în China teatrul de umbre.
Secolul XIX înseamnă pentru oamenii de ştiinţă, secolul marilor căutări şi descoperiri. Referitor la descoperirile premergătoare apariţiei cinematografului, amintim de încercările unui profesor belgian, Joseph Plateau, care în 1829 vrând să stabilească limita de rezistenţă a retinei ochiului, se uită timp de 25 secunde la discul solar. Orbit de lumina puternică a soarelui, este nevoit să stea câteva zile într-o cameră întunecată şi constată că are în permanenţă senzaţia că vede imaginea soarelui, aceasta întipărindu-se pe retină. Cu această experinţă reuşeşte să definească remanenţa retiniană, foarte importantă pentru cinematograf. Realizează în 1832 un aparat pentru a înşela vederea, cunoscut sub nunele de fenakistoscop. Principiul de funcţionare era realizarea unor desene care reprezentau o imagine în mişcare descompusă într-o serie de imagini fixe, iar apoi recompunerea lor printr-o succesiune rapidă datorită memoriei asociative, fenomenul care face ca ochiul să asocieze imaginile vazute.