Religia
Islamul reprezintă religia majoritară în Turcia, datând de la începuturile Imperiului Otoman. Aproximativ 99% din populația statului este în mod oficial de religie Islamică, conform actelor de identitate, chiar dacă niciodată nu s-a realizat o statistică legată de religie. Conform Eurobarometrului, musulmanii reprezintă 94% din populația țării. Guvernul turc recunoaște oficial doar trei minorități religioase—Biserica Ortodoxă Greacă, Biserica Armeană și Comunitatea Evreiească; restul populației fiind considerată de religie islamică, chiar dacă există și alte comunități ne-musulmane. Majoritatea turcilor sunt sunniți.
Traditiile turcesti
Tradiţiile turceşti provin în mare parte din cea mai răspândită credinţă locală – islamul. Tot ce are nevoie un musulman adevărat, pentru religia sa, este scris în Coran, care a fost creat de proorocul Mohamed, idolul tuturor musulmanilor. O importantă parte a acestei religii este islamizarea întregii planete. Musulmanii se chinuie să îşi răspândească religia pe întregul glob pământesc, deoarece cred că atât timp cât nu este convertită toată populaţia la religia lor, pacea globală nu poate exista. Această convingere stă, de asemenea, la baza aşa numitului Război Sfânt şi a terorismului.
Un musulman adevărat nu va mânca niciodată mici cu o bere rece, deoarece religia lui îi interzice carnea de porc şi băuturile alcolice.
Femeile care trăiesc în credinţa islamică au în comparaţie cu europencele o poziţie, care nu este deloc de invidiat. Acestea trăiesc în ascultare permanentă, în umbra bărbaţilor lor. Dacă se întâmplă să întâlniţi o femeie singură pe stradă, aceasta va fi, mai mult ca sigur, acoperită de la cap până la călcâie.Îmbrăcămintea şi interdicţiile la care le obligă religia islamică, le limiteaza viaţa de zi cu zi.
Căsătoria este o obligaţie pentru musulmani. Iar o persoană de altă religie nu are voie să se căsătorească cu o musulmancă, în timp ce un musulman are dreptul de a se căsători cu o femeie de altă religie. Totuşi aceasta este apoi obligată să se convertească la islam, iar copii ei sunt automat consideraţi a fi musulmani. Băieţii sunt consideraţi a fi mult mai importanţi în această societate. Caracteristică este şi circumcizarea băieţilor cu vârsta între 6 şi 12 ani, ritualul fiind considerat ca foarte important. Căsătoriile sunt, de asemenea privite ca evenimente majore, fiind normal ca nunta să dureze câteva zile, iar numărul de musafiri să depăşească ordinul zecilor.
Un musulman nu are voie să renunţe la credinţa sa. În acest caz, legea islamică, îl va pedepsi cu moartea.
Sarbatorile
• 23 aprilie: Ziua Naţională a Suveranităţii
• 19 mai: Ziua tinerilor, a sportului şi a gandului Atatürk
• 30 august: Ziua Victoriei
• 29 octombrie: Ziua Republicii (1923)
• 10 noiembrie: la ora 09:05 toată ţara ţine un moment de reculegere în amintirea lui Ataturk, decedat în 1938
În afară de acestea se celebrează şi sărbătorile religioase musulmane, dintre care cele mai importante sunt:
• Şeker Bayrami: care începe după luna de post Ramadan şi ţine 3 zile
• Kurban Bayrami: sărbătoreşte actul neimplinit de sacrificiu al lui Ibrahim asupra fiului său, Ismael, la Muntele Moriah, care începe la 70 de zile după Ramadan şi ţine 4 zile
Tradiţiile turceşti provin în mare parte din cea mai răspândită credinţă locală – islamul. Tot ce are nevoie un musulman adevărat, pentru religia sa, este scris în Coran, care a fost creat de proorocul Mohamed, idolul tuturor musulmanilor. O importantă parte a acestei religii este islamizarea întregii planete. Musulmanii se chinuie să îşi răspândească religia pe întregul glob pământesc, deoarece cred că atât timp cât nu este convertită toată populaţia la religia lor, pacea globală nu poate exista. Această convingere stă, de asemenea, la baza aşa numitului Război Sfânt şi a terorismului.
Un musulman adevărat nu va mânca niciodată mici cu o bere rece, deoarece religia lui îi interzice carnea de porc şi băuturile alcolice.
Femeile care trăiesc în credinţa islamică au în comparaţie cu europencele o poziţie, care nu este deloc de invidiat. Acestea trăiesc în ascultare permanentă, în umbra bărbaţilor lor. Dacă se întâmplă să întâlniţi o femeie singură pe stradă, aceasta va fi, mai mult ca sigur, acoperită de la cap până la călcâie.Îmbrăcămintea şi interdicţiile la care le obligă religia islamică, le limiteaza viaţa de zi cu zi.
Căsătoria este o obligaţie pentru musulmani. Iar o persoană de altă religie nu are voie să se căsătorească cu o musulmancă, în timp ce un musulman are dreptul de a se căsători cu o femeie de altă religie. Totuşi aceasta este apoi obligată să se convertească la islam, iar copii ei sunt automat consideraţi a fi musulmani. Băieţii sunt consideraţi a fi mult mai importanţi în această societate. Caracteristică este şi circumcizarea băieţilor cu vârsta între 6 şi 12 ani, ritualul fiind considerat ca foarte important. Căsătoriile sunt, de asemenea privite ca evenimente majore, fiind normal ca nunta să dureze câteva zile, iar numărul de musafiri să depăşească ordinul zecilor.
Un musulman nu are voie să renunţe la credinţa sa. În acest caz, legea islamică, îl va pedepsi cu moartea.
Sarbatorile
- Sarbatori nationale turcesti
• 23 aprilie: Ziua Naţională a Suveranităţii
• 19 mai: Ziua tinerilor, a sportului şi a gandului Atatürk
• 30 august: Ziua Victoriei
• 29 octombrie: Ziua Republicii (1923)
• 10 noiembrie: la ora 09:05 toată ţara ţine un moment de reculegere în amintirea lui Ataturk, decedat în 1938
În afară de acestea se celebrează şi sărbătorile religioase musulmane, dintre care cele mai importante sunt:
• Şeker Bayrami: care începe după luna de post Ramadan şi ţine 3 zile
• Kurban Bayrami: sărbătoreşte actul neimplinit de sacrificiu al lui Ibrahim asupra fiului său, Ismael, la Muntele Moriah, care începe la 70 de zile după Ramadan şi ţine 4 zile
- Sarbatori familiare
Casatoria - Casatoriile sunt considerate evenimente majore, chiar obligatorii pentru musulmani, fiind normal ca nunta sa dureze cateva zile, cu numar mare de musafiri. Un musulman nu are voie sa renunte la credinta sa. In acest caz, legea islamica, il va pedepsi cu moartea. O persoana de alta religie nu are voie sa se casatoreasca cu o musulmanca, in timp ce un musulman are dreptul de a se casatori cu o femeie de alta religie. Totusi aceasta este apoi obligata sa se converteasca la islam, iar copii ei sunt automat considerati a fi musulmani
Traditiile referitoare la nunta sunt mult mai pastrate in zonele rurale, acolo unde miresele inca poarta hainele traditionale zonei in care traiesc. Rochiile de mireasa albe sunt specifice nuntilor din orase. Casatoriile planificate de catre parinti sunt inca frecvente si in acest sens chiar copii mici pot fi logoditi de familii.
- Sarbatori traditionale
Hidirellez - 6 mai – sarbatoarea primaverii.
Să vedem câteva dintre obiceiurile care i-au consacrate pe otomani. În cartea ”Dede Korkut” sunt descrise marile ospete numite toy, care celebrau întoarcerea victorioasă a triburilor oguze de la luptă. După terminarea marelui ospăţ, hanul se retrăgea, dar participanţii împărţeau între ei obiectele care se găseau în cortul hanului. Triburile oguze mai aduc şi tradiţia altui ospăţ, yagmali, petrecerile urmate de împărţirea veselei. De la oguzi acest soi de petreceri trece la otomani, cunoscut sub numele de şölen, descris cu amănunte de faimosul Ibn Battuta.
Deosebit de interesantă este sărbătoarea anului nou. Din 1926 s-a adoptat şi în Turcia sistemul gregorian, dar în anumite zone din Anatolia încă se mai întâmpină noul an în stilul vechi. Acesta se sărbătoreşte la 21 martie şi înainte se săvârşeşte un ritual complex: se vizitează cimitirele, sunt aşezate pietre funerare pe mormintele proaspete, iar pe mormintele celor viteji se ridică statui în formă de berbec.
Referitor la tradiţiile de căsătorie, până la codul civil din 1926 bărbatul avea dreptul la 4 soţii. La populaţia turcă legăturile de familie erau foarte puternice. Stabilirea în propria casă se făcea pe baza unui ritual specific: feciorii îşi fac casele aproape de cele părinteşti. De menţionat că familiile se construiesc numai pe linie bărbătească, tinerele fete intrând în familia soţului. Modul de organizare familială are raţiuni economice, evitându-se parcelarea proprietăţii. În împărţirea moştenirii intervine tot tradiţia. Fetele primesc mai puţin decât băieţii, din dorinţa de a aduce cât mai puţine prejudicii averii care este păstrată ca un tot. Căsătoriile se încheie de obicei prin înţelegerea dintre familiile tinerilor. Poligamia a fost interzisă prin lege de către Atatürk, dar nici înainte nu era foarte răspândită in mediul rural. Oricum, chiar dacă bărbatul îşi lua o a doua soţie, tot prima deţinea cele mai multe privilegii.